în general pentru savanții importanți ai Reformei (precum Caspar Peucer de exemplu), credința unor culte creștine în capacitățile taumaturgice ale moaștelor, ca și invocarea sfinților, reprezentau forme de rătăcire umană induse cu scopuri malefice de către diavoli, ele fiind deci forme de satanism.[3] Astăzi, atât în catolicism, cât și în ortodoxism, venerarea moaștelor e adoptată la scară largă, mulți credincioși mergând până la a substitui tratamentul medical profesionist cu închinatul la rămășițele sfinte, conform convingerii că vindecarea vine doar ca urmare a profunzimii credinței.
ссылка на видео