Ignoraţi în timpul vieţii, dar şi după moarte. Copiii născuţi cu patologii grave şi abandonaţi de cei care le-au dat viaţă sunt respinşi de autorităţi chiar şi-n viaţa de apoi. Vorbim despre orfanii care mor la casa Municipală de Copii. Dacă timp de 20 de ani micuţii erau înhumaţi la cimitirul orăşelului Codru, acum, primăria din localitate nu mai permite înmormântările.

Sunt copiii nimănui: nici ai mamei, nici ai tatei, nici ai statului în care trăiesc. Deşi unii abia au văzut lumina zilei, soarta le-a întors deja spatele de trei ori: când s-au născut bolnavi, când au fost o povară pentru părinţi şi atunci când în drumul spre cele veşnice nu au avut parte de un tratament creştinesc. Şi asta, pentru că statul se zgârceşte să le ofere câţiva metri de teren, în cimitir, unde să-şi odihnească somnul de veci. Timp de aproape 20 de ani, corpurile neînsufleţite ale orfanilor de la Casa municipală de copii erau înhumate la cimitirul orăşelului Codru, cel mai apropiat de instituţie. Noul edil al orăşelului a informat administraţia Centrului maternal că, cităm: "din lipsa posibilităţii şi spaţiul limitat al cimitirului Codru", interzice înmormântarea copiilor.
Deşi copiii ar putea fi înmormântaţi la Cimitirul Sf. Lazăr din capitală, administraţia instituţiei refuză să-i ducă acolo. Administraţia Casei de copii nu-şi poate explica refuzul autorităţilor locale din orăşelul Codru.

Directoarea este dispusă să plătească pentru fiecare loc de veci, doar ca, după moarte, micuţii să nu fie despărţiţi unul de celălalt. L-am telefonat pe primarul oraşului Codru, care, deşi a semnat scrisoarea oficială, susţine că nu-şi aminteşte mai nimic despre acest document. Ba din contra...

Între timp, alţi doi copii grav bolnavi îşi trăiesc ultimele zile pe paturile internatului, la căpătâiul cărora lumânările ard zi şi noapte.

La Casa municipală pentru copii din Chişinău cresc 90 de copii abandonaţi. 30 la sută dintre micuţi suferă de maladii incurabile. Doar în ultimele două decenii, circa 42 de micuţi instituţionalizaţi au decedat.