Piața sărăciei

Sărăcia îi obligă pe tot mai mulţi vârstinci să-şi vândă chiar şi puţinele lucruri personale din casă, unele cu o încărcătură emoţională deosebită. Nu au însă altă soluţie, mai ales, iarna, când povara facturilor devine tot mai grea. În fiecare sâmbătă şi duminică, sute de bătrâni vin în scuarul gării din Chişinău, în speranţa că vor putea aduna câţiva bani pentru mâncare.

În fiecare weekend, în faţa gării din Chişinău e forfotă mare. Zeci de oameni îşi scot amintirile la vânzare. Îşi întind lucrurile vechi pe jos, pe nişte bucăţi de carton, şi aşteaptă cumpărătorii. Printre haine, sunt şi pahare de cristal, bibelouri de porţelan din perioada sovietică, casetofoane şi bijuterii. Cândva, toarte erau cosiderate un lux, acum nişte simple obiecte, vechituri.

La cei 69 de ani, mătuşa Ana este nevoită să-şi vândă bunurile din casă pentru a supravieţui. A lucrat aproape 30 de ani ca educator la o grădiniţă din Chişinău, iar acum primeşte o pensie de 2300 de lei.